Adevarul despre dragoste

Stau acum si ma gandesc oare cum am putut sa iubesc
Cand in fata aveam tot ce vroiam sa privesc
Acum numai de amintiri ma lovesc
Si cu sufletul sa iubesc nu-mi mai doresc

Timpul te invata sa aprofundezi
Si cu mintea adevarul sa-l vezi
Toata viata o sa privesti
La cum ai stiut tu sa iubesti

Poate e nedrept sa vorbesc despre mine la persoana a treia
Dar asta poate fi povestea oricaruia
Viata e sadita si cu bune si cu rele
Iar noi intotdeauna trebuie sa ne obisnuim cu ele

Toti oamenii cat traiesc iubesc
Dar tot mai putini in suflet privesc
Frumusetea exterioara e de forma
Sufletul insa munceste fara norma

Iubirea ca si muzica te face fericit
Dar atunci cand cand castigi dragostea inzecit
Atunci cand nu ai parte de ea iti blestemi zilele
Si vrei sa fugi cat mai departe de toate amintirile…